Cine sunt oamenii Dungan?

Dungan este un termen folosit în fosta Uniune Sovietică pentru a se referi la un grup de musulmani de origine chineză. Poporul Dungan locuiește în China și alte republici sovietice se referă la ei înșiși ca oamenii Hui. Istoria poporului Dungan poate fi trasată în Asia Centrală, unde provin de la regiunile Kuldja și Kashgar.

Istoria poporului Dungan

Poporul Dungan a fost capturat de atacatori și adus în Asia ca sclavi, mai ales pentru a servi în gospodăriile private bogate. După ce Rusia a anexat Asia Centrală în secolul al XIX-lea, sclavia a fost abolită, însă majoritatea sclavilor feminini au rămas în regiune. În 1887, Hui a fugit din China în republicile sovietice în urma războiului minorităților din Hui. Primul val de migrație a avut loc în trei grupuri separate prin Munții Tian Shan în timpul iernii extrem de severe din 1877-1878. Primul grup format din 1.000 de persoane din Turpan sa stabilit în regiunea de sud a Kârgâzstanului. Al doilea grup cuprinzând 1130 de persoane din Didaozhou sa stabilit în regiunea de est a Kârgâzstanului, în timp ce ultimul grup format din 3000 de indivizi din Shaanxi s-au stabilit în regiunea nord-vestică a Kârgâzstanului. Conform recensământului din 2002 din Kârgâzstan, în regiune locuiesc 58.409 de localnici Dungan.

Cel de-al doilea val de migrație a avut loc în 1880, când locuitorii din regiunea Dungan au fost autorizați să se mute în partea rusă a frontierei, în urma Tratatului de la Sankt-Petersburg, care impunea retragerea trupelor rusești din bazinul Ili de Sus. Aproximativ 4.600 de oameni din Dungan s-au mutat în grupuri mici în baza acestui tratat, stabilindu-se în partea de sud a Kazahstanului. Conform recensământului din 1999 din Kazahstan, în regiune locuiesc 36.900 de oameni din orașul Dungan.

Cultura poporului Dungan

Oamenii Dungan sunt în principal agricultori de subzistență care cresc orez, legume cum ar fi sfecla de zahăr și bovine de lapte din spate. Ele sunt, de asemenea, implicate în creșterea opiului, care este utilizat în principal pentru comerț, deoarece credințele lor religioase nu le permit să fumeze. Deși oamenii din Dungan nu sunt cunoscuți ca fiind activi religioși, ei pretind că aparțin sectei sunnite a musulmanilor Hanif. Aproape fiecare așezare Dungan are o moschee care este administrată de un bătrân al moscheii cunoscut sub numele de Ahug. Modul de trai al lui Ahug provine din zakat, un impozit pe proprietate și din donații de la credincioși. Ca și alți musulmani din întreaga lume, poporul Dungan observă cei cinci piloni ai credinței islamice, printre care se numără citirea Coranului, postul, rugăciunea de cinci ori pe zi, pelerinajul și plata lui zakat.

Dunganii onorează originea lor chineză și observă multe ceremonii tradiționale. Elaborarea sărbătorilor de zile de naștere, circumcizii, nunți și înmormântări sunt legate de obiceiurile tradiționale practicate în China în ultima jumătate a secolului XX. Pe lângă ceremonii, școli și muzee, Dungan își păstrează și cultura tradițională prin broderii, îmbrăcăminte tradițională și bijuterii de argint.

Ritualurile morții și ritualurile sunt efectuate conform ritualurilor funerare arabe. Corpul este spălat înaintea funeraliilor, iar femeile nu sunt îngăduite la cimitir. După înmormântare, un mullah este angajat să spună o rugăciune asupra mormântului în fiecare zi pentru următoarele patruzeci de zile, care este perioada de doliu. Ulterior, cel decedat este onorat în ziua a 4-a, a șaptea, a 40-a și a 100-a după moarte, iar apoi în fiecare an cu privire la aniversarea morții.