Cine sunt Dervișii învârtitori sau Mevleveni?

Dervizii care se rotesc

Mevlevi este un ordin sufit în provincia Konya, Turcia, cunoscut pentru practica lor de a se răsuci ca o formă de amintire a lui Dumnezeu. Ritualurile îndeplinite de dervișele învârlite au fost recunoscute ca fiind una dintre cele mai durabile practici spirituale din lume. Dervișii trăiesc o viață de austeritate și sărăcie și sunt cunoscuți ca custozi ai înțelepciunii și a iluminării.

Istoria Dervișilor învârliți

Dansul învârtit a fost popularizat de Mevlana Jalaluddin Rumi (1207-1273), care a fost un mistic și poet sufit. Ca o legendă, Rumi a lovit pe aurul de pe piața orașului, cântând cântece în reverență față de Allah, și a început să se rotească într-un cerc cu brațele întinse. Când Rumi sa învârtit, a intrat într-o transă și a devenit extatic, iar cu asta sa născut dansul. După demisia lui Rumi, discipolii săi au continuat cu practica și au format secte Mevlevi. Ordinul a devenit proeminent sub Imperiul Otoman când a contribuit semnificativ la muzică și poezie.

Scopul dansului învârtit

Rumi, în calitate de fondator al dansului, a spus că dervișii reprezintă planetele care se află în jurul soarelui în sistemul solar. Dervișii învârliți recunosc locul omenirii în cosmos și se alătură mișcării pământului. Dansul este, de asemenea, interpretat ca o re-înscenare a morții și învierii, în care mintea depășește și corpul este lăsat la pământ. Dansul este privit adesea ca o modalitate de a se uni cu puterile cosmice, precum și cu veșnicia și de a stabili o relație între umanitate și divinitate.

Ceremonia Sama a Dervișilor învârtitori

Dansul învârtit se remarcă în mod clar la ceremonia Sama, desfășurată în sala rituală (samahane). Pentru ca un băiat să devină un derviș, el a frecventat școli numite tekkes, unde după 1001 de zile, i sa permis să facă dansul. Whirler-urile au trebuit să se grăbească câteva ore înainte de a începe dansul. Ritualul este strict și predeterminat, iar dansatorii încep prin a se închina la șeic, în jurul căruia se învârt. Șeicul se rotește pe axa lui. Bobinele nu fac pălăriile înalte, numite sikke, care reprezintă piatra funerară.

Piciorul Devr-i-Veled implică o impresionantă procesiune de către bârligele din jurul sălii, în timp ce purta mantale negre (hirka) pentru a simboliza mormântul. Apoi, dervișii își întind brațele pentru a lăsa mantalele negre să cadă în robe sau tenebre albe, care reprezintă moartea. Dansatorii continuă să se rotească pe piciorul stâng, în timp ce palmele drepte sunt întinse în sus, iar cele din stânga se întind pe pământ. Mâna dreaptă este plasată pentru a primi binefăcătoria lui Dumnezeu care este dăruită pe pământ prin mâna stângă. Ochii rămân deschise, dar nefocalizate, iar un repertoriu muzical cunoscut sub numele de ney este jucat. La sfârșitul dansului, o parte din Coran este citită, iar dervișii și șeicul pleacă cu un salut de pace.

Declinul și practica contemporană

După căderea Imperiului Otoman în 1924, turbulențele au cunoscut un declin în Turcia. Viteza în tekkes a fost interzisă în conformitate cu Legea 677 adoptată de noul domnitor Kemal Ataturk. Kemal insistă că Turcia, fiind o țară modernă, nu are nicio prevedere pentru magia lui Dervish. Dansul este încă interzis în națiune astăzi. Secta Mevlevi este activă, totuși li sa permis dreptul parțial de a efectua dansul în public în 1953 în scopuri turistice. Dansurile se desfășoară în mod regulat în Konya și Istanbul.