Cea mai grea clădire a lumii

Palatul Parlamentului, cunoscut și ca Casa Republicii sau Casa Poporului, este una dintre cele mai controversate clădiri din România, datorită stării sale istorice și fizice. Acesta reprezintă una dintre cele mai extravagante și mai costisitoare clădiri din istoria omenirii. Este cea de-a doua clădire din lume după Pentagon în Statele Unite, pe suprafață și cea mai grea clădire administrativă de pe pământ, utilizată în scopuri civile. Impozantul Palatului Parlamentului găzduiește Senatul României și Camerele Deputaților. Clădirea este, de asemenea, sediul inițiativei corporative sud-est europene (SECI) și o atracție turistică majoră.

Locul și dimensiunile clădirii

Palatul Parlamentului se află în centrul Bucureștiului, în prezent, Dealul Arsenalului, cu Strada Izvor la vest și Bulevardul ONU la nord. Clădirea are o înălțime de 275, 6 metri și acoperă o suprafață de 1, 41 km pătrați și are un volum de 2, 55 milioane de metri cubi. Este cea mai grea clădire din lume, care cântărește circa 9, 04 miliarde de lire sterline. Palatul Parlamentului a fost evaluat la 3, 4 miliarde de dolari în 2008, devenind cea mai scumpă clădire administrativă din lume. Clădirea are o înălțime de 12 etaje și are 1100 de camere construite în stil roman.

Construcția Casei Populare

Orașul, odinioară mare și cosmopolit al Bucureștiului, se afla în ruine după cele două războaie mondiale și cutremurul devastator din 1977. Pe de altă parte, dictatorul comunist al României, Nicolae Ceaușescu, se afla pe punctul de vârf al puterii sale, creând o personalitate de cult perpetuă. El sa concentrat pe ștergerea a tot ceea ce era în fața lui din imaginația populară. El a început să demoleze clădirile deteriorate din capitală și să reconstruiască orașul în designul său care duce la construirea Casei Populare. A realizat ideea construirii Casei Poporului după vizita sa în Coreea de Nord în 1972. Clădirea urma să fie cea mai mare și cea mai generoasă din lume și era menită să-și găzduiască toate funcțiile și să servească drept reședință pentru el și sotia lui.

Construcția clădirii a început cu așezarea pietrei la 25 iunie 1984. Clădirea a fost proiectată de peste 700 de arhitecți care au combinat elemente și motive din mai multe surse clasice pentru a crea un stil nedefinabil. Majoritatea lucrărilor au fost executate de muncitori forțați, ceea ce a redus semnificativ costurile. Între 10.000 și 20.000 trucate zi și noapte într-o schimbare, șapte zile pe săptămână pentru a construi palatul. Ceaușescu a trebuit să ia datorii externe pentru a finanța lucrările de construcție și a înfometat sistematic populația românească exportând produsele agricole și industriale din țară pentru a-și rambursa datoriile. Mai mulți oameni au murit în clădire, cu unele surse estimând cifrele la peste 3.000. Până la Revoluția din 1989, clădirea nu a fost încă finalizată. Astăzi, doar 400 din cele 1100 de camere au fost finalizate.

Construirea și decorarea în figuri

Clădirea avea nevoie de 1 milion de metri cubi de marmură, 0, 9 milioane de metri cubi de esență de lemn și 3500 de tone de cristal, în timp ce pentru construirea palatului au fost necesare 220 000 m2 de covor și 4 000 m2 de piei pentru decorarea interiorului clădirii. Toate materialele folosite în clădire au fost de origine română, cu excepția ușilor sălii Nicolae Balcescu, care au fost daruri de la Mobutu Sese Seko, președintele Republicii Zaire (acum Republica Democratică Congo).