Țări care au un președinte și un prim-ministru

Un sistem semiprezidențial de guvernare este o combinație a democrației prezidențiale și parlamentare. În cadrul acestui sistem de guvernare, președintele este șeful statului, ales direct de către cetățeni, cu anumite puteri învestite față de guvern. Primul-ministru este șeful legiuitorului care este numit de președinte, dar poate fi respins doar de către parlament. În mod obișnuit, există un acord privind cine dintre cei doi lideri va juca un rol principal în chestiunile de politică. De exemplu, în Franța, care are un tipic sistem semi-prezidențial de guvernare, responsabilitatea președintelui este în ceea ce privește politica externă, în timp ce responsabilitatea prim-ministrului se referă la politica internă.

Originile și răspândirea sistemelor executive semiprezidențiale

Sistemul semi-prezidențial își are originea în Republica germană Weimar (1919-1933), însă termenul "semi-prezidențial" nu a fost folosit până în 1958. Utilizarea sa a devenit populară la sfârșitul anilor 1970, prin lucrările lui Maurice Duverger, a folosit-o pentru a ilustra a cincea republică franceză.

Există mai multe țări din întreaga lume cu sistemul semiprezidențial de guvernare, unde unii se înclină mai mult spre sistemul pur prezidențial care are un președinte atotputernic. Alții au un președinte aproape ceremonial, unde toate puterile sunt cu premierul. Franța oferă aproape o împărțire a puterii echilibrată între președinte și premier. Deși responsabilitățile ambilor lideri nu sunt exprimate în mod explicit în constituție, cu timpul au evoluat ca o chestiune de oportunitate politică bazată pe principii constituționale.

Țările care au sistem semi-prezidențial au crescut în ultimul timp. Majoritatea fostelor țări comuniste au adoptat și sistemul semiprezidențial, cu circa 30% pentru sistemul parlamentar și aproximativ 10% pentru adoptarea sistemului prezidențial. O serie de alte țări din America Latină, Africa, Asia și Europa au un sistem semi-prezidențial. În trecut, unele democrații parlamentare sau prezidențiale au adoptat un sistem semiprezidențial. Armenia a abandonat sistemul prezidențial în 1994 pentru semi-prezidențială, în timp ce Georgia a făcut același lucru în 2004.

Avantajele unui sistem semiprezidențial

  • Există o diviziune a muncii în care președintele este șeful statului și premierul care conduce legiuitorul.
  • Un prim-ministru este o formă suplimentară de controale și balanțe în guvern.
  • Primul ministru ar putea fi eliminat și nu va conduce la o criză constituțională.
  • Puterile sunt distribuite între cei doi lideri și ar limita tendințele dictatoriale, așa cum se văd în unele țări, cu un sistem pur prezidențial.

Dezavantajele unui sistem semiprezidențial

  • Uneori partidul președintelui este diferit de partidul politic al prim-ministrului și va fi forțat să cohabiteze împreună.
  • Este posibil să provoace confuzie și ineficiență a proceselor legislative dacă ideologiile partidelor sunt diferite.
  • Într-o situație de conviețuire și partidul președintelui nu este reprezentat în executiv, atunci este probabil să existe lupte intra-guvernamentale care să ducă la niveluri mai scăzute ale democrației, instabilitate guvernamentală și ocazional poate duce la eșecul democrației.
  • Dacă sistemul semiprezidențial nu reușește să controleze puterile prezidențiale, este mai probabil ca instabilitatea executivului să fie resimțită în afară de scăderea democrației. Verificarea competențelor președintelui este factorul cheie care va facilita consolidarea democrației

Țări care au ambele un președinte și un prim-ministru

Lista țărilor
Algeria
Armenia
Burkina Faso
capul Verde
DR Congo
Djibouti
Timorul de Est
Egipt
Franţa
Georgia
Guineea-Bissau
Guyana
Haiti
Madagascar
Mali
Mauritania
Mongolia
Namibia
Niger
Palestina
Portugalia
România
Rusia
Sao Tome și Principe
Senegal
Sri Lanka
Siria
Taiwan
Tunisia
Ucraina