Statele care nu au recunoaștere universală
Uneori, statele nu sunt pe deplin recunoscute ca state suverane datorită disputelor nerezolvate cu statele lor vecine, care refuză să le acorde independență sau să le recunoască independența. Organizația Națiunilor Unite are o politică care încurajează astfel de state să-și rezolve disputele de frontieră în mod pașnic. Statele numite încearcă să negocieze independența lor de ani de zile fără succes. Economia internațională nu recunoaște aceste state ca state suverane de facto și de drept.
5. Transnistria
Transnistria este un stat fără ieșire la mare, care se învecinează cu Moldova și Ucraina. Este cunoscut oficial ca Republica Moldova a Republicii Moldova (PRM). Transnistria are o populație de peste 505.153 persoane care vorbesc în principal rusă. Alte limbi vorbite în Transnistria sunt limba română și ucraineana. Capitala Transnistriei este Tiraspolul. Este, de asemenea, cel mai mare oraș din republică. Transnistria și-a declarat independența în 1990, deși majoritatea comunității internaționale o consideră drept parte a Republicii Moldova. Transnistria a permis libertatea de religie cu peste 95% din locuitorii săi identificându-se drept creștini. Are o economie mixtă bazată pe producția și producția de oțel, care se ocupă în principal de producția textilă. Guvernul transnistrean are o singură bancă centrală care furnizează rublele transnistrene, care este moneda utilizată. Din punct de vedere istoric, economia transnistreană a fost puternic industrializată, dar a trecut la economia planificată și, în cele din urmă, la economia mixtă aflată în prezent în funcțiune. Economia Transnistriei sa dezvoltat atât de mult încât se angajează și în importuri și exporturi de bunuri. Transnistria a fost acuzată în trecut de faptul că nu promovează drepturile omului datorită restricțiilor impuse presei și principalelor ziare deținute de autorități. Proprietarii ziarelor independente au raportat că au fost hărțuiți de guvern. Guvernul Transnistriei este format din președinte și prim-ministru.
4. Ciprul de Nord
Ciprul de Nord este un stat autodeclarat situat în partea de nord-est a insulei Cipru. Are o populație de 313.626 și a obținut independența față de Republica Cipru în 1983. Numai Turcia recunoaște Ciprul de Nord ca stat independent, în timp ce restul lumii consideră că face parte din Republica Cipru. Capitala Ciprului de Nord este nordul Nicosiei. Ciprul de Nord are o democrație semiprezidențială, condusă de președintele și prim-ministru. Clima din Ciprul de Nord este rece și ploioasă, iar iarna între lunile decembrie și februarie și vremea caldă și uscată în celelalte luni. Condițiile climatice variază în funcție de geografia unei zone. De asemenea, este important să menționăm că economia din Ciprul de Nord este influențată în mare măsură de sectorul serviciilor care este alcătuit din sectorul educației, al comerțului, al turismului și al sectorului public. Sectorul educației contribuie cu cele mai mari venituri, de exemplu, în anul 2011, venitul a fost de 400 milioane USD. Moneda Turciei de Nord este Lira turcească. Industria turismului din Ciprul de Nord sa dezvoltat foarte mult de-a lungul anilor astfel încât să primească peste un milion de turiști într-un an.
3. Republica Abhazia
Republica Abhazia este situată pe coasta de est a Mării Negre, la sud de Rusia și la nord-vest de Georgia. Are o populație de aproximativ 240.000 de locuitori, cu capitalul său de la Sukhumi. Rusia recunoaște Abhazia ca stat independent, oricât de multe alte țări și comunitatea internațională nu o vor face. Ca atare, a rămas parte din Georgia de mulți ani într-un caz care totuși a fost rezolvat. Organizația Națiunilor Unite a jucat roluri variate în procesul de conflict și pace, inclusiv în ceea ce privește rolul militar, umanitar, al dezvoltării, al încrederii și al consolidării capacităților. Aceasta susține că așezările la frontierele internaționale trebuie negociate și nu pot fi realizate prin forță. Abhazia posedă o geografie diversă, care include zonele joase și regiunile muntoase. Este irigat de mici râuri ale căror surse sunt Munții Caucaz. Republica Abhazia găzduiește cea mai adâncă peșteră din lume, cunoscută sub numele de Pestera Krubera. Economia sa este foarte integrată cu Rusia, care finanțează aproximativ jumătate din bugetul lor prin bani de ajutor. Moneda lor este rubla rusească. Abhazia are terenuri fertile care facilitează creșterea produselor agricole cum ar fi fructele, tutunul, ceaiul și vinul. Majoritatea locuitorilor din Abhazia sunt creștini, în timp ce alții sunt musulmani sunniți sau nereligioși. Limbile vorbite în Abhazia sunt abhazii, rușii, armenii, georgieni, Svan și Mingrelian.
2. Republica Osetia de Sud
Republica Osetia de Sud este, de asemenea, cunoscuta sub numele de regiunea Ckhinvali. Este situat în Caucazul de Sud, care se învecinează cu sud-vestul Rusiei. Are o populație de aproximativ 53.000 de persoane care vorbește limbile osetă și rusă. Capitala Osetiei de Sud este Cskinvali, care are 30.000 de locuitori din Osetia de Sud. Republica Osetia de Sud a obtinut independenta fata de Uniunea Sovietica in 1991. Declaratia de independenta a fost intalnita de catre guvernul georgian incercand cu forta sa-si recastige controlul asupra Osetiei de Sud, conducand la Osetia de Sud 1991-1992 si la razboaiele Rusia-Georgia din 2004 si 2008. După războiul dintre Rusia și Georgia, Osetia de Sud a fost recunoscută de Rusia ca stat independent. Cu toate acestea, Uniunea Europeană, Organizația Tratatului Atlanticului de Nord (NATO), majoritatea statelor membre ale ONU și Consiliul Europei nu o recunosc ca stat suveran. Majoritatea cetățenilor din Osetia de Sud sunt creștini; cu toate acestea, alte religii includ Islamul și neopaganii. Din punct de vedere economic, majoritatea osetienilor se implică în agricultura de subzistență. Osetia de Sud depinde încă în mare măsură de asistența economică din partea Rusiei. Guvernul încearcă să-și intensifice producția locală de făină pentru a completa veniturile obținute din controlul tunelului Roki. Dacă va reuși Osetia de Sud va putea reduce pragul sărăciei.
1. Kosovo
Kosovo se află în Europa de Sud-Est. În prezent, nu este pe deplin recunoscută ca stat independent, deoarece este un teritoriu disputat, în ciuda declarării independenței sale față de Serbia în 2008. Serbia a susținut că Kosovo face parte din "Provincia Autonomă Kosovo și Metohija". Republica Kosovo este Pristina. Kosovo are o economie cu venituri medii și a înregistrat o creștere economică anuală începând cu anul 2008. Este membru al comunității internaționale, deoarece Organizația Națiunilor Unite o recunoaște ca stat independent, dovadă fiind statutul său de membru al Fondului Monetar Internațional și al Băncii Mondiale. Kosovo are un președinte ales de cetățenii săi, numit Fatmir Sejdiu. Terenul din Kosovo este în cea mai mare parte montană, cu cel mai înalt vârf fiind Gjeravica la 8.714 de metri înălțime. Are două râuri principale: White Drin și Ibar. Cel mai mare oraș, care este și capitala Kosovo, are o populație de 198.000 de locuitori. Clima sa este caracterizată de temperaturi umede care au ca rezultat veri calde și ierni reci și înzăpeziți. Republica Kosovo este guvernată de legiuitorul, executivul și sistemul judiciar care își trag principiile din Constituția Kosovo.
