Revoluția verde a secolului XX

Primul exemplu de utilizare a termenului "Revoluția Verde" a fost în 1968, când William Gaud, fost director al Agenției SUA pentru Dezvoltare Internațională (USAID), a remarcat faptul că a avut loc o revoluție în domeniul agriculturii. Cu aceasta a ajuns o utilizare tot mai mare și mai răspândită a noilor tehnologii revoluționare. Începând cu anii 1930, s-au dezvoltat numeroase inițiative de transfer tehnologic care au dus la creșterea producției și a producției la nivel mondial. Aceste eforturi au vizat răspândirea utilizării noilor tehnologii, cum ar fi soiurile cu randament ridicat (HYVs) de cereale, îngrășăminte chimice, aprovizionarea cu apă controlată, mecanizarea și alte metode noi de cultivare. Conducerea acestei Revoluții Verzi a fost Norman Borlaug.

Îngrășăminte sintetice și pesticide

Unul dintre pilonii fundamentali ai Revoluției Verzi a fost utilizarea de îngrășăminte sintetice și de pesticide. Acest lucru a condus la dublarea producției de cereale, cum ar fi porumbul, grâul și orezul în țările în curs de dezvoltare în perioada 1961-1985. În 1966, Institutul Internațional de Cercetare a Orezului din Filipine (IRRI) a introdus un nou cultivar IR8 care impunea utilizarea îngrășămintelor și a pesticidelor, și au avut o producție de producție semnificativ mai mare decât soiurile tradiționale, ceea ce a dus la o creștere a producției anuale de orez în țară de la 3, 7 la 7, 7 milioane de tone. Pentru prima dată în secolul XX, Filipinele au devenit exportatori de orez, care au apărut numai după trecerea la orez IR8.

Soiuri de semințe îmbunătățite și utilizarea organismelor modificate genetic

O altă caracteristică a Revoluției Verzi a fost utilizarea unor soiuri îmbunătățite de semințe și a unor organisme modificate genetic (OMG). Au fost introduse o varietate de soiuri noi de grâu, porumb și orez, numite soiuri cu randament ridicat sau HYVs. Un exemplu în acest sens este varietatea de orez IR8 care a făcut din Filipine un exportator de orez. Aceste HYV-uri au fost crescute de agronomi și posedă un potențial mai mare de absorbție a azotului decât alte soiuri de culturi. În timp ce HYV-urile vor avea un avantaj substanțial față de soiurile tradiționale atunci când sunt disponibile irigații adecvate, pesticide și îngrășăminte, soiurile tradiționale pot să le depășească în lipsa acestor inputuri.

Mecanizarea agriculturii comerciale la scară largă

De asemenea, crucial în Revoluția Verde a fost mecanizarea agriculturii comerciale la scară largă, proces care a implicat utilizarea mașinilor, creșterea semnificativă a productivității și a producției pe lucrător agricol. De exemplu, recoltarea mecanizată a dus la o creștere a producției de bumbac în secolul al XX-lea. Folosind o utilizare mai eficientă a forței de muncă, îmbunătățind termenele operaționale și eficientizând managementul de intrare, mecanizarea agriculturii a sporit semnificativ productivitatea și este considerată una dintre marile realizări ale secolului trecut.

Ferme mai mari, mai puține ferme

În timp ce mecanizarea și alte tehnologii introduse de Revoluția Verde au fost cu siguranță revoluționare și au sporit productivitatea, au avut efectul negativ de a face mulți oameni în economia rurală șomeri. Acest lucru sa întâmplat deoarece fermierii mai bogați au încercat să reducă costurile cu forța de muncă și să sporească productivitatea prin utilizarea noilor tehnologii. Această creștere a productivității a determinat, de asemenea, o scădere a prețurilor, ceea ce a afectat fermierii mici. Accentul a fost pus pe fermele mai mari și mai puține. Fermierii mici au intrat adesea în datorii, ca urmare a faptului că fermierii mai bogați accesează rapid credite și mai mult teren. Aceste condiții economice dure au condus la o creștere a migrației rurale spre urbane, cu agricultori mici și mulți lucrători agricoli care se mută în orașe, în timp ce fermierii mai bogați și-au mărit terenurile pentru a-și maximiza capacitatea de producție.

Impactul pozitiv asupra sănătății

Creșterea producției de alimente, făcută prin Revoluția Verde, a ajutat la o ușurare a foametei lumii. Revoluția verde a redus prețurile la alimente, permițând mai multor persoane să aibă o dietă diversificată, îmbunătățind astfel nutriția. A existat o creștere a consumului de legume, fructe, uleiuri vegetale și produse zootehnice în țările în curs de dezvoltare, în special în țările asiatice.

Impact negativ asupra sănătății

Pe lângă creșterea productivității, utilizarea pesticidelor și îngrășămintelor chimice în Revoluția Verde a avut mai multe efecte negative asupra sănătății, cum ar fi creșterea incidenței cancerului, a sindromului "baby albastru", a hipertiroidismului și a dizabilităților congenitale. Au fost înregistrate numeroase cazuri de copii care s-au născut având greutate mică la naștere, precum și capacități cognitive scăzute la copiii care frecventează școala. Aceste efecte negative asupra sănătății au fost observate în țările în curs de dezvoltare, cum ar fi India, unde Revoluția Verde a fost puternic practicată. În timp ce țările dezvoltate au interzis unele insecticide dăunătoare, cum ar fi DDT de uz agricol, corporațiile de fabricare din aceste țări au înființat fabrici în țările în curs de dezvoltare, unde au produs aceste produse chimice toxice, afectând în mod negativ sănătatea localnicilor. Creșterea producției de alimente a condus, de asemenea, la un excedent de alimente și la prețuri mai mici, ceea ce a contribuit la creșterea obezității și a altor "boli ale civilizației".

Efecte asupra mediului ale Revoluției Verzi

Unul dintre efectele pozitive ale revoluției verzi asupra mediului a fost salvarea pădurilor și a altor terenuri fragile din punct de vedere ecologic de la distrugere. Acest lucru se datorează faptului că productivitatea a fost maximizată pe terenurile pe care agricultorii le foloseau deja, ceea ce a eliminat necesitatea extinderii în aceste terenuri pentru a spori productivitatea. Cu toate acestea, din cauza accentului excesiv și uneori inadecvat asupra utilizării pesticidelor și a îngrășămintelor, Revoluția Verde a avut unele efecte negative asupra mediului, care includ poluarea căilor navigabile. Practicile de irigare au condus la acumularea de sare, ceea ce a dus la inaplicarea terenurilor pentru agricultură - unele dintre cele mai bune terenuri agricole au fost poluate și abandonate. Aceste practici de irigare au dus de asemenea la o reducere a nivelului apelor subterane. Accentul revoluției verzi asupra câtorva soiuri de producție de înaltă productivitate a condus la o pierdere a biodiversității în ferme, ceea ce face ca speciile de cultură actuale să fie vulnerabile în cazul bolii.

Impactul asupra schimbărilor climatice

Studiile noi arată că Revoluția Verde ar putea contribui într-o oarecare măsură la schimbările climatice. Pădurile absorb dioxidul de carbon din atmosferă în timpul sezonului de creștere și îl eliberează atunci când copacii își împrăștie frunzele. Aceasta corespunde culturilor, prin care culturile în creștere, cum ar fi porumbul, absorb dioxidul de carbon din atmosferă atunci când cresc și îl eliberează atunci când acestea se usucă, apoi mor și se descompun. Această inhalare și expirarea dioxidului de carbon contribuie la schimbările sezoniere ale ciclului carbonului la nivel mondial, iar noile studii indică faptul că marca de productivitate ridicată a agriculturii prin revoluția verde face ca variațiile sezoniere ale ciclului global de carbon să se schimbe la extreme. Datorită numărului mare de culturi cultivate de la Revoluția Verde, mai mult dioxid de carbon este eliberat după ce acestea mor și se descompun. Cu toate acestea, se crede că efectul asupra schimbărilor climatice este minim.

Sustenabilitatea resurselor

Metodele de producție agricolă de mare intensitate introduse de Revoluția Verde se bazează în mare măsură pe utilizarea resurselor neregenerabile, cum ar fi mineralele utilizate în îngrășăminte. Producția de mașini, transporturi și pesticide se bazează pe combustibilii fosili, care sunt și resurse neregenerabile. Criticii subliniază că atunci când petrolul și gazele naturale scad în viitor, va avea loc o colaps la scară largă în producția de alimente, care va fi atât de mare încât să fie catastrofală.

Perspective prospective în viitor

Ca o continuare a misiunii primei revoluții verzi, a venit a doua revoluție verde, care a apărut în ultimii ani cu sprijinul miliardarului american Bill Gates, printre multe altele. Scopul lor este de a utiliza ingineria genetică a culturilor noi și a alimentelor care vor crește randamentul și nutriția, pentru a alimenta în mod durabil populația globală în creștere. Mișcarea este determinată de temerile legate de scăderea cantităților de petrol și de gaze naturale, precum și de creșterea prețurilor produselor alimentare. Este de necontestat că Revoluția Verde a fost una dintre cele mai importante realizări ale secolului al XX-lea. Populația mondială în creștere ar putea să nu fi hrănit în mod durabil fără practicile de producție de intensitate ridicată introduse de Revoluția Verde. Cu toate acestea, aceasta a avut impactul negativ asupra ocupării forței de muncă, sănătății și mediului. Eforturile depuse în secolul al XXI-lea pentru combaterea unor probleme cum ar fi schimbările climatice, creșterea populației nesustenabile și efectele dăunătoare ale tehnicilor agricole moderne vor beneficia de o examinare a Revoluției verzi.