Care țări sunt membre ale SAARC?

SAARC reprezintă Asociația Asiatică de Cooperare Regională din Asia de Sud, care este o organizație regională formată din opt națiuni din Asia de Sud. Începând cu 2015, blocul regional a reprezentat 3, 8% din economia mondială. Apartenența la blocul regional este formată din Nepal, Pakistan, India, Maldive, Sri Lanka, Afganistan, Bhutan și Bangladesh. Myanmar și China și-au exprimat interesul de a se alătura organizației. Asociația a fost înființată la 8 decembrie 1985, la Dhaka, Bangladesh, la un summit găzduit de președintele Hussain Ershad din Bangladesh. Unele țări precum SUA și Australia au primit statutul de observator.

Formarea SAARC

Organizația sa format după culminarea eforturilor care au început în 1947 la Conferința de Relații Asiatice. Obiectivul inițial a fost crearea unui bloc comercial care să favorizeze armonizarea între poporul din Asia de Sud. Țările au fost receptive la această idee; cu toate acestea, Pakistanul și India au fost inițial îndoielnice ale uniunii. India a crezut că națiunile mai mici ar ataca împotriva lui, în timp ce Pakistanul se teme că India încearcă să folosească organizația pentru a-și consolida poziția dominantă în regiune și pentru a transforma celelalte țări în Pakistan. Problema a fost rezolvată după consultările diplomatice de la conducerea ONU și Bangladesh. După înființarea organizației, țările au convenit să coopereze în cinci domenii-cheie: activități de sănătate și populație, dezvoltare rurală, agricultură, meteorologie și telecomunicații.

Provocări cu care se confruntă organizația

În atingerea obiectivelor sale, organizația se confruntă cu o mulțime de provocări, mai ales atunci când vine vorba de comerț. Majoritatea țărilor produc produse similare care au făcut comerțul intraregional stagnante. Țările produc în principal produse agricole care nu numai că reduc potențialul comerțului, ci și că sporesc concurența pentru piețe. Barierele în calea comerțului, cum ar fi tarifele ridicate, reprezintă, de asemenea, o provocare majoră pentru obiectivele organizației. Extinderea comerțului a fost încetinită, deoarece majoritatea țărilor au adoptat politici protecționiste. O altă provocare majoră o reprezintă infrastructura inadecvată care leagă țările. Infrastructura insuficientă a făcut transportul bunurilor în regiune o provocare imensă care împiedică comerțul. Lipsa bunăvoinței politice a contribuit, de asemenea, la nivelul scăzut al comerțului. Liderii din regiune nu sunt dispuși să introducă stimulente pentru comerțul intraregional care au contribuit la stagnarea comerțului.

Beneficiile Organizației

În ciuda provocărilor cu care se confruntă organizația, membrii au reușit să profite de anumite beneficii. Liderii țărilor membre au o platformă pentru a se întâlni și a discuta aspecte multilaterale. Țările cooperează în materie de securitate pentru a atinge pacea, care a fost atât de evazivă în regiune. Cu toate acestea, politica organizației împiedică membrii să intervină în treburile interne ale fiecăruia. Terorismul reprezintă o preocupare semnificativă pentru toate țările și au convenit să coopereze extensiv pe această temă la summiturile a XII-a și a 13-a. În 1992, organizația a instituit o schemă de scutire de vize, permițând diferite categorii de persoane, inclusiv jurnaliști și parlamentari, să călătorească în regiune fără a fi nevoie de viză. Organizația acordă, de asemenea, premii persoanelor și organizațiilor care desfășoară activități care sunt în beneficiul organizației.

Potențialul organizației

Potrivit Băncii Mondiale, comerțul intraregional are potențialul de a crește cu mai mult de 200%, deoarece blocul are aproximativ 21% din totalul populației mondiale. În afară de comerț, blocul are, de asemenea, potențialul de a valorifica mai mult de 80.000 MW de energie hidroelectrică prin valorificarea potențialului râurilor Himalaya care curg prin majoritatea țărilor membre.