Care sunt cauzele primare ale eșecului barajului?

Un baraj este o structură construită pentru a stoca volume mari de apă, pentru a controla curgerea apei sau pentru a devia apa care curge din amonte. Conform Legii Internaționale Umanitare, barajele sunt clasificate ca fiind instalații periculoase datorită potențialului lor de a provoca daune masive în caz de eșec. Eșecurile barajelor pot duce la pierderea vieții, pierderile economice și distrugerea mediului. Deși eșecurile barajului sunt cauzate de mai mulți factori, cum ar fi influxul extrem, utilizarea materialelor de construcție sub-standard, întreținerea necorespunzătoare și eroarea de proiectare, eșecurile sunt relativ rare.

Cauzele majore ale eșecului barajului

Extreme Inflow

Intrarea extremă a apei din precipitații prelungite și inundații este una dintre principalele cauze ale eșecurilor barajului. Deși majoritatea digurilor sunt proiectate să supraviețuiască condițiilor meteorologice extreme, perioadele prelungite de ploi și inundații adesea exercită presiune asupra barajului și pot cauza căderea colapsului. În 1975, China a suferit inundații anormale din cauza taifunului Nina, ceea ce a dus la distrugerea unora dintre barajele sale înainte ca acestea să se revarsă. În 2005, barajul Shadi Kaur al Pakistanului a suferit un exces de apă datorită inundațiilor puternice și, ca urmare, a izbucnit în rambleu, ceea ce a dus la 70 de decese și peste 1000 de răniri grave.

Utilizarea materialelor de construcție substandard

Utilizarea materialelor de construcție necorespunzătoare este o altă cauză primară a defectelor barajului. În timpul construirii unui baraj, este esențial să se utilizeze materialele de construcție potrivite și în cantități aprobate. Incapacitatea de a folosi materiale de construcții de calitate cauzează adesea barajul să se prăbușească. Barajul Gleno Dam din Italia este un astfel de exemplu în care materialul substandard a fost folosit în construcția barajului. Construcția barajului a început în 1916, iar autoritățile locale au avertizat că antreprenorii folosesc mortarul de ciment greșit. Barajul cu mai multe arcuri a fost finalizat în octombrie 1923 și a eșuat numai două luni mai târziu. Anchetatorii au atribuit că barajul nu folosea materiale de armare necorespunzătoare pe arcurile barajului.

Întreținerea necorespunzătoare

O altă cauză majoră a defecțiunii barajului este întreținerea redusă. Barajele necesită o întreținere regulată și frecventă pentru a se asigura că sunt în siguranță pentru civilii care locuiesc în zonă și în mediul înconjurător. Legile internaționale privind siguranța barajului cer ca inspecțiile periodice și procedurile de întreținere să fie efectuate de către profesioniști calificați. Absența unor astfel de controale regulate asupra digurilor poate duce la slăbirea digurilor și, prin urmare, la eșecul structurii. Barajul Val di Stava din Italia sa prăbușit în 1985 din cauza lipsei de întreținere corespunzătoare. O conductă de drenaj în baraj nu a reușit să se scurgă din cauza depunerilor masive de sedimente. Ca rezultat, barajul nu a reușit datorită drenajului ineficient. Problema ar fi putut fi identificată mai devreme dacă s-ar fi efectuat o întreținere regulată a barajului.

Eroare de proiectare

Eroarea de proiectare este o altă cauză frecventă a defectelor barajului. Erori de proiectare apar atunci când factorii esențiali nu sunt încorporați în proiectarea și construcția unui baraj. Barajul Taum Sauk din Statele Unite a eșuat în 2005, în primul rând datorită unui defect de proiectare. Barajul nu avea un sistem adecvat pentru măsurarea nivelului apei în rezervoarele sale, ceea ce a dus la un exces de apă. Barajul a fost reconstruit în 2007, iar monitoarele corespunzătoare au fost încorporate în structura barajului pentru a preveni eșecul viitor.