Care este capitala Muntenegrului?

Muntenegru, o națiune din sud-estul Europei, este una dintre puținele țări din lume cu mai multe capitale. Populația sa este de peste 620 000 de locuitori, ceea ce îl face una dintre cele mai puțin populate țări din Europa. Cele două orașe capitale din Muntenegru sunt Podgorica și Cetinje. Acest articol aruncă o privire asupra acestor orașe și cum au ajuns amândouă aceleași distincții.

Podgorica

Locația podgorică de astăzi a fost întotdeauna importantă încă din timpuri străvechi. Aproape de râuri, de mare și într-o vale fertilă, așezarea umană a început aici în ultima parte a epocii de piatră. În Evul Mediu, Podgorica a fost un centru economic și de comunicare pentru regiune, care a dat orașului o putere politică și militară semnificativă. Imperiul otoman a capturat controlul asupra orașului în 1474 și a stabilit aici o fortăreață. În timpul perioadei sub dominația otomană, Podgorica și-a continuat dezvoltarea ca centru militar, complet cu porți și turnuri.

Deși funcționa independent de la 1711, în 1878, țara a fost recunoscută în mod oficial ca independentă și a devenit cunoscută sub numele de Regatul Muntenegrului. La începutul anilor 1900, orașul a construit drumuri spre orașele înconjurătoare, a început să exporte tutun și a fondat prima instituție bancară. După primul război mondial, Regatul Muntenegrului sa alăturat Regatului Serbiei și, în cele din urmă, a devenit parte a Regatului Iugoslaviei. Orașul a suferit din nou în timpul celui de-al doilea război mondial, când a fost complet distrus. După al doilea război mondial, Republica Socialistă Muntenegru a fost înființată, iar Podgorica a fost numită capitală. Această eră a început o perioadă de dezvoltare rapidă pentru regiune, iar orașul a devenit cel mai important centru cultural și economic din țară. Această evoluție a continuat până în anii 1990, când sa încheiat Republica Federală Socialistă Iugoslavia. În acest moment, Serbia și Muntenegru au devenit o națiune cu capitala capitalei Podgorica. Muntenegru a votat pentru a deveni un stat independent în 2006.

În prezent, Podgorica are o populație de peste 204.000. Acolo se află sucursalele legislative și executive ale țării. Printre acestea se numără Parlamentul, Primul Ministru și Cabinetul de Miniștri. În Muntenegru, primul-ministru este șeful guvernului și a numit miniștrii, atunci Parlamentul votează pentru alegerea acestor persoane.

Cetinje

Istoria Cetinjei nu este la fel de lungă ca cea a Podgorica. Cetinje a fost fondată în 1482 de Ivan Crnojevic (Ivan cel Negru), Domnul Zeta, în încercarea de a evita invazia otomană. Zeta era un stat independent care cuprindea părți din actualul Muntenegru și Albania de astăzi. Aici, Crnojevic și-a construit terenul și Manastirea Vechi Cetinje, ambele considerate clădiri renascentiste. Dedicat literaturii, orașul a avut chiar prima imprimantă în sud-estul Europei. Ivan negru a reușit să evite regula otomană până în 1499. În 1514, Zeta a fost încorporată în Sanjak din Muntenegru.

Datorită locației sale, Cetinje a suferit atacuri atât de către otomani, cât și de orașul Veneția. Atacurile au continuat pe parcursul secolelor 16 și 17, timp în care instanța și mănăstirea au fost distruse. În 1696, când țara a intrat sub conducerea dinastiei Petrovic-Njegos, Cetinje a început să crească din nou. Principele Petru II Petrovic-Njegos și-a construit reședința regală în oraș în 1838. Acest lucru a determinat o creștere semnificativă, iar Cetinje a început să aibă un aspect urban. Episcopul Principe a stabilit relații cu alte națiuni europene și Cetinje a devenit locul consulatelor lor străine.

Rolul curent al celor două orașe

Cetinje a fost prima capitală a Muntenegrului, când independența sa a fost recunoscută în 1878. Atunci când Muntenegru a devenit regat în 1910, orașul sa dezvoltat în continuare ca un important centru cultural și politic. Din nefericire pentru Cetinje, Podgorica a fost aleasă ca noul sit al Parlamentului în perioada dintre cele două războaie mondiale. Astăzi, Cetinje găzduiește reședința oficială a președintelui, care acționează ca șef de stat.